Tradiția spune că Păzitorul Dragostei pe plaiurile noastre este Dragobetele, un tânăr semizeu de o frumusețe nepământeană, jumătate om – jumătate înger, fiu al Babei Dochia, sora marelui rege Decebal.
În prag de primăvară, Dragobetele coboară pe Pământ pentru a aduce, a reînnoi și a proteja iubirea umană, pentru a revigora natura și a nunti animalele sălbatice, într-un nou ciclu de viață, renăscut an după an.
Pe vremuri, în dimineața zilei de Dragobete, fetele și femeile tinere strângeau zăpada proaspăt căzută, o topeau și își spălau părul pentru a deveni mai atrăgătoare și bune de iubit. Plecau apoi să adune flori de primăvară, pe care să le păstreze, la icoane, până la Sânziene, când le dădeau drumul pe ape curgătoare.
Din timpuri pierdute în negura vremurilor, în ziua de 24 februarie, celebrând Dragostea, unul dintre cele mai mari daruri divine, tinerii se logodeau, pecetuindu-și iubirea cu un prim sărut; cei căsătoriți, fie doar în ceruri, fie și în cer și pe pământ, își mărturiseau și își reînnoiau iubirea, iar cei ce-și erau cei mai buni prieteni se legau frați de cruce.
Tradiția mai spune că ziua de 24 februarie este o zi însemnată și pentru cei care încă își caută iubirea, o zi în care își pot deschide inima și îi pot cere Dragobetelui un nou început, un nou ciclu de viață, o nouă Dragoste.
extras din Agenda Magică – autor Diana d’Briac
