La Sânziene... cu Leac!

„Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea-floare, galbenă, mirositoare…”

Sânzienele! Făpturi răpitoare cu puteri magice, unele dintre cele mai fascinante din mitologia poporului nostru; sunt zâne bune și frumoase, cu păr auriu şi rochii de abur, care trăiesc prin păduri, cântă şi dănțuiesc prinse în hora străveche şi dau puteri magice plantelor de leac.

Fiice ale Lunii, nimfe ale aerului, Sânzienele sunt zeițe cu puteri magice şi atingere binefăcătoare, care coboară pe pământ şi dau rod naturii. Sunt sărbătorite, din vechime, pe 24 iunie pentru a vesti și celebra începutul verii.
Tradiția spune că această sărbătoare străbună, de veselie, bucurie și belșug, ar avea la origine cultul geto-dacic și străvechi al Soarelui, reunit mai apoi cu cel închinat Dianei, potentissima, zeiţa romană a vânătorii și a Lunii, numele sărbătorii derivând din „Sanctae Dianae”, transformat de popor în Sânziana. Și cărturarul Dimitrie Cantemir în a sa celebră „Descriptio Moldaviae” prezintă sărbătoarea Sânzienelor ca provenind din „vechii idoli ai dacilor”.

Întrupate în flori de câmp, galbene, delicate, cu patru petale în formă de cruce, cu miros dulce de fân proaspăt cosit sau miere de albine și cu mari puteri de leac, Sânzienelor li se mai spune Drăgaice, Flori de Sânt’Ion, Închegătoare sau Sanjuane. Sunt culese începând cu după-amiaza zilei de 23 iunie și împletite în coronițe rotunde, sub formă de soare, pentru protecție, noroc, sănătate și prosperitate, pentru dragoste și cununie, într-un ritual de bucurie, vechi de mii de ani…