Aloe, cunoscută sub denumirea latină de Aloe vera sau sinonimele Aloe barbadensis, Aloe indica, Aloe perfoliata şi Aloe vulgaris, ori popular numită Sabur, provine din nordul Africii. În climatele calde planta de aloe poate creşte în grădină, noi o putem aşeza în casă, într-un colţ însorit, cel mai bine în bucătărie sau în apropierea bucătăriei.
Sculpturi străvechi mărturisesc că, acum 6000 de ani, era folosită în Egipt, ca plantă de leac pentru vindecarea rănilor, iar răşina de aloe se prescria în scop purgativ, laxativ şi antiinflamator. Egiptenii o numeau “planta nemuririi” şi era folosită de preoţi în ritualuri la care muritorii de rând nu aveau acces. Biblia ne spune şi ea că giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului era îmbibat cu aloe şi smirnă.
Purtând o energie feminină, Aloea este guvernată de Luna şi de elementul Apă, accesează puterile Pietrei Lunii, ale cuarţului de stâncă şi, mai ales, ale Arhanghelului Gabriel, Mesagerul Domnului.
Vechea tradiţie spune că Aloea aduce protecţie şi noroc. Un ghiveci cu Aloe într-o casă ţine departe influenţele malefice, fereşte de orice fel de energie negativă şi previne accidentele casnice. Aloea aduce o stare de pace şi de linişte. Şi în ziua de astăzi, în Africa, Aloea îmbracă casele şi uşile pentru a îndepărta răul şi a aduce prosperitate, bunăstare, bani şi noroc.
Proprietăţile curative ale Aloei sunt bine cunoscute. Este un adevărat medicament dăruit de natură. Are proprietăţi antiseptice, dezinfectante, antiinflamatoare, antiparazitare. Şi pentru că apa (element care guvernează planta de Aloe) stinge focul, dacă cumva te arzi, fie la gătit, fie de la razele soarelui, despică o frunză cărnoasă de aloe şi aplică gelul umed din interior pe arsură. Are efect răcoritor şi calmant, uşurează durerile, stimulează cicatrizarea şi conţine multe vitamine care contribuie la regenerarea pielii.
Text extras din ”Enciclopedia Ierburilor Magice”- carte în curs de apariție, autor Diana d”Briac.