Vechea Tradiție vorbește despre o sărbătoare la mijloc de primăvară, cu ritualuri de protecție pentru semănături, pentru răsaduri, pentru culturi, pentru agricultori, pentru toți cei care încep un proces de creație, de materializare, o lucrare, de orice fel ar fi ea, în prima zi a zodiei Taurului, ziua în care creștinătatea îl celebrează pe Sfântul Gheorghe.
În vechime, oamenii puneau la porți, la uși și la ferestre crenguțe de fag, de stejar sau de mesteacăn, rugând Spiritul fiecăruia dintre acești arbori sacri să îi apere de rău, de duhurile necurate, de boli, de grindini, de vijelii, de necazuri, de vrăji și blesteme. Iar după trecerea sărbătorii înfigeau crenguțele în pământ, la capătul straturilor de răsaduri, de legume sau de culturi, pentru protecție și fertilitate.
Se gătea întotdeauna cu leuștean în această zi de sărbătoare, știută fiind puterea acestuia, una dintre cele nouă ierburi magice, considerate sacre în Vechea Tradiție, de a aduce protecție și de a feri de rău.
Sărbătoare a începuturilor și a speranței, Sărbătoarea de Sângeorz aduce credința în protecția, în ocrotirea și în binecuvântarea Divinității, dacă îi ceri ajutorul, fie și doar înălțând un gând sau aprinzând o lumină!
