În Vechea Tradiție, Sărbătoarea de 1 Mai se numea Armindeni sau Sărbătoarea de Arminden, o sărbătoare precreștină, cu ritualuri de purificare și fertilitate, închinată Zeului Vegetației, în cinstea căruia se ridica Armindenul sau Pomul de 1 Mai.
Armindenul era un copac tânăr și înalt, un fag sau un mesteacăn, care odată tăiat din pădure, se curăța de crengi, de frunze, cu excepția frunzelor și ramurilor verzi din vârf, și de coajă. Se împodobea apoi, ritualic, cu flori de câmp, cununi, spice de grâu și frunze verzi și se punea la poarta casei, dându-i-se o nouă viață și menindu-l să păzească casa și să vegheze gospodăria de orice necaz și orice nenorocire, până la seceriș. Atunci se dădea jos și, tot ritualic, se ardea în cuptorul în care se cocea prima pâine nouă din recolta acelui an.
În dimineața de Armindeni, oamenii se spălau pe mâini și pe față cu roua căzută în noaptea de Armindeni, se rostogoleau prin iarbă și își împodobeau cu ramuri verzi de pelin și tei stâlpii porților, ai caselor și ai grajdurilor, pentru a ține departe spiritele rele, necurate, duhurile și energiile malefice.
Fetele și femeile își vindeau bănuții de argint pe care îi purtaseră la mână cu firul roșu de mărțișor, pe vin roșu și îl beau împreună pentru a fi norocoase, sănătoase și iubite, tot anul.
De nelipsit era Ospățul de Armindeni, la iarbă verde, la pădure sau în câmp, în vii sau în livezi, unde oamenii dănțuiau în jurul Pomului de Arminden și se ospătau cu friptură de miel, caș proaspăt de oaie, ceapă verde și se bea vin roșu amestecat cu pelin pentru protecție și schimbarea sângelui, știute fiind proprietățile magice ale pelinului.
Vechea Tradiție mai spune ca Sărbătoarea de Armindeni, sărbătoare de bucurie, de belșug și fertilitate, trebuie neapărat ținută, fie și doar închinând un pahar de vin roșu, căci altfel se zace tot anul !
